desăgăriță

română

Etimologie

Din desagă + sufixul -ăriță.

Pronunție

• AFI: /de.sə.gə'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului desăgăriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desăgăriță	desăgărițe
Articulat	desăgărița	desăgărițele
Genitiv-Dativ	desăgăriței	desăgărițelor
Vocativ	desăgăriță	desăgărițelor

1. (rar) călugăriță care umblă cu desaga pentru a strânge daruri.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online