Sari la conținut

desăguță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din desag + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /de.sə'gu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
desăguță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desăguță desăguțe
Articulat desăguța desăguțele
Genitiv-Dativ desăguței desăguțelor
Vocativ desăguță desăguțelor
  1. diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior.


Traduceri

Referințe