desăvârșire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a desăvârși.

Pronunție

  • AFI: /de.sə.vɨr'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
desăvârșire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desăvârșire desăvârșiri
Articulat desăvârșirea desăvârșirile
Genitiv-Dativ desăvârșirii desăvârșirilor
Vocativ desăvârșire desăvârșirilor
  1. acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe