descântat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a descânta.

Pronunție

  • AFI: /des.kɨn'tat/


Substantiv


Declinarea substantivului
descântat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descântat descântaturi
Articulat descântatul descântaturile
Genitiv-Dativ descântatului descântaturilor
Vocativ descântatule descântaturilor
  1. faptul de a descânta.


Traduceri

Referințe