descătușare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) descătușa.

Pronunție

  • AFI: /des.kə.tu'ʃa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
descătușare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descătușare descătușări
Articulat descătușarea descătușările
Genitiv-Dativ descătușării descătușărilor
Vocativ descătușare descătușărilor
  1. acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe