descătușa
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /des.kə.tu'ʃa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) descătușa | |
| Infinitiv | a (se) descătușa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) descătușez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) descătușeze |
| Participiu | descătușat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; (fig.) a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online