Sari la conținut

descătușa

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din des- + cătușă.

Pronunție

  • AFI: /des.kə.tu'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descătușa
Infinitiv a (se) descătușa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) descătușez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descătușeze
Participiu descătușat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; (fig.) a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe