descleștare
română
Etimologie
Din a (se) descleșta.
Pronunție
- AFI: /des.kleʃ'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descleștare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descleștare | descleștări |
| Articulat | descleștarea | descleștările |
| Genitiv-Dativ | descleștării | descleștărilor |
| Vocativ | descleștare | descleștărilor |
- acțiunea de a (se) descleșta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online