descleșta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din des- + a (în)cleșta.

Pronunție

  • AFI: /des.kleʃ'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descleșta
Infinitiv a (se) descleșta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) descleștez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descleșteze
Participiu descleștat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) desface, a (se) degaja dintr-o strânsoare, dintr-o încleștare.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) desprinde, a (se) smulge cu greu din locul unde se află fixat.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A-i descleșta cuiva fălcile = a face pe cineva să vorbească
  • (refl.) A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească


Traduceri

Referințe