descolăcire

română

Etimologie

Din a (se) descolăci.

Pronunție

• AFI: /des.ko.lə'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descolăcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descolăcire	descolăciri
Articulat	descolăcirea	descolăcirile
Genitiv-Dativ	descolăcirii	descolăcirilor
Vocativ	descolăcire	descolăcirilor

1. acțiunea de a se descolăci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• descâlcireo
• desclocirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online