descotoșmăni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din des- + a (în)cotoșmăni.

Pronunție

  • AFI: /des.ko.toʃ.mə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descotoșmăni
Infinitiv a (se) descotoșmăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) descotoșmănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descotoșmănească
Participiu descotoșmănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) scoate hainele (prea groase și prea multe); a (se) dezbrăca de lucruri care incomodează.


Traduceri

Referințe