descurajare

română

Etimologie

Din a (se) descuraja.

Pronunție

• AFI: /des.ku.ra'ʒa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului descurajare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	descurajare	descurajări
Articulat	descurajarea	descurajările
Genitiv-Dativ	descurajării	descurajărilor
Vocativ	descurajare	descurajărilor

1. faptul de a (se) descuraja; (p.ext.) starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online