desfătuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a desfătui.

Pronunție

  • AFI: /des.fə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
desfătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desfătuire desfătuiri
Articulat desfătuirea desfătuirile
Genitiv-Dativ desfătuirii desfătuirilor
Vocativ desfătuire desfătuirilor
  1. (rar) acțiunea de a desfătui și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe