desfătui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + a sfătui (după franceză déconseiller).

Pronunție

  • AFI: /des.fə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
desfătui
Infinitiv a desfătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desfătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desfătuiască
Participiu desfătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la...

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe