desfătui

română

Etimologie

Din des- + a sfătui (după franceză déconseiller).

Pronunție

• AFI: /des.fə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului desfătui
Infinitiv	a desfătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	desfătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să desfătuiască
Participiu	desfătuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (rar) a sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la...

Cuvinte derivate

• desfătuire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online