destitui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză destituer < latină destituere.

Pronunție

  • AFI: /des.ti.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
destitui
Infinitiv a destitui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
destitui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să destituie
Participiu destituit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe