destructive

engleză

(English)

Etimologie

Din latină destructivus < destruere.

Pronunție

• AFI: /dɪ'strʌktɪv/
• AFI: /dɪ'strʊktɪv/

Adjectiv

destructive (comp. more destructive, sup. most destructive)

1. distructiv, distrugător, nimicitor

   She had a destructive personality.

Sinonime

• calamitous, catastrophic, devastating, disastrous, eradicative, harmful, pernicious, ruinous, wrackful, wreckful

Antonime

• constructive, nondestructive, productive

Cuvinte apropiate

• destruct
• destruction
• destructively
• destructiveness
• destructivity

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din destructif.

Pronunție

• AFI: /dɛs.tʁyk.tiv/

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru destructif.