distrugător

română

Etimologie

Din a distruge + sufixul -ător (după franceză destructeur).

Pronunție

• AFI: /dis.tru.gə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului distrugător
	Singular	Plural
Masculin	distrugător	distrugători
Feminin	distrugătoare	distrugătoare
Neutru	distrugător	distrugătoare

1. care distruge; nimicitor, distructiv.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului distrugător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distrugător	distrugătoare
Articulat	distrugătorul	distrugătoarele
Genitiv-Dativ	distrugătorului	distrugătoarelor
Vocativ	distrugătorule	distrugătoarelor

1. navă de luptă de tonaj mediu și cu viteză mare, fără cuirasă, care dispune de armament de artilerie, rachete și torpile; contratorpilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online