deuil

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche duel < latină dolus.

Pronunție


Substantiv

deuil m., deuils pl.

  1. pierdere grea
  2. (nenumărabil) doliu; durere, mâhnire
    Le jour où l'on apprit la mort de ce grand homme d'état fut un jour de deuil.
  3. (despre îmbrăcăminte) în doliu
    De naissance je porte un deuil — le deuil de ce monde. — (E. Cioran, La Crépescule des Pensées, 1940)
  4. procesiune funebră

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii