mâhnire

De la Wikționar, dicționarul liber
Mâhnire

română

Etimologie

Din verbul a (se) mâhni.

Pronunție

  • AFI: /mɨh'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâhnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâhnire mâhniri
Articulat mâhnirea mâhnirile
Genitiv-Dativ mâhnirii mâhnirilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare.
    Ți-a trecut mâhnirea?
    Mâhnirea unei persoane.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe