dezambalare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a dezambala.

Pronunție

  • AFI: /de.zam.ba'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezambalare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezambalare dezambalări
Articulat dezambalarea dezambalările
Genitiv-Dativ dezambalării dezambalărilor
Vocativ dezambalare dezambalărilor
  1. acțiunea de a (se) dezambala.


Traduceri

Referințe