dezambala

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désemballer.

Pronunție

  • AFI: /de.zam.ba'la/


Verb


Conjugarea verbului
dezambala
Infinitiv a dezambala
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezambalez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezambaleze
Participiu dezambalat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate din ambalaj.
  2. (v.tranz.) a face ca un motor ambalatrevină la viteza nominală.
  3. (v.refl.) (fig.) a se elibera de griji; a se retrage dintr-o acțiune, a renunța la ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe