Sari la conținut

dezeșua

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză déséschouer.

Pronunție

  • AFI: /de.ze.ʃuˈa/


Verb


Conjugarea verbului
dezeșua
Infinitiv a dezeșua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezeșuez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezeșueze
Participiu dezeșuat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repune în stare de plutire o navă eșuată.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe