dezlocui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dez- + a (în)locui.

Pronunție

  • AFI: /dez.lo.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
dezlocui
Infinitiv a dezlocui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezlocuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezlocuiască
Participiu dezlocuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (fiz.; despre corpuri) a scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca.


Traduceri

Referințe