disloca

română

Din franceză disloquer < latină dislocare.

Conjugarea verbului (se) disloca
Infinitiv	a (se) disloca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) disloc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) disloce
Participiu	dislocat
Conjugare	I

(v.tranz. și refl.) a (se) mișca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte).
(v.refl.) (despre straturi geologice) a-și modifica poziția inițială (orizontală).
(v.tranz. și refl.) (med.) a (se) deplasa (un os sau un membru) din articulații.
(v.tranz.) a deplasa trupele dintr-un loc în altul, a le schimba dintr-o garnizoană în alta.
(v.tranz.) a separa doi termeni ai unui grup sintactic prin introducerea între ei a unui cuvânt sau a mai multor cuvinte.