dezmățare
română
Etimologie
Din a (se) dezmăța.
Pronunție
- AFI: /dez.mə'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezmățare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezmățare | dezmățări |
| Articulat | dezmățarea | dezmățările |
| Genitiv-Dativ | dezmățării | dezmățărilor |
| Vocativ | dezmățare | dezmățărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online