dezmetici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Probabil latină *dismatticire (< mattusbeat”).

Pronunție

  • AFI: /dez.me.ti'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezmetici
Infinitiv a (se) dezmetici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) dezmeticesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezmeticească
Participiu dezmeticit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) (adesea fig.) a-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe