dezobișnuire
română
Etimologie
Din a (se) dezobișnui.
Pronunție
- AFI: /de.zo.biʃ.nu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezobișnuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezobișnuire | dezobișnuiri |
| Articulat | dezobișnuirea | dezobișnuirile |
| Genitiv-Dativ | dezobișnuirii | dezobișnuirilor |
| Vocativ | dezobișnuire | dezobișnuirilor |
- faptul de a (se) dezobișnui.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online