dezrăsucire

română

Etimologie

Din a dezrăsuci.

Pronunție

• AFI: /dez.rə.su'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dezrăsucire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezrăsucire	dezrăsuciri
Articulat	dezrăsucirea	dezrăsucirile
Genitiv-Dativ	dezrăsucirii	dezrăsucirilor
Vocativ	dezrăsucire	dezrăsucirilor

1. faptul de a (se) dezrăsuci.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online