dezvinuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) dezvinui.

Pronunție

  • AFI: /dez.vi.nu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezvinuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezvinuire dezvinuiri
Articulat dezvinuirea dezvinuirile
Genitiv-Dativ dezvinuirii dezvinuirilor
Vocativ dezvinuire dezvinuirilor
  1. (rar) dezvinovățire.


Traduceri

Referințe