dezvinovățire
română
Etimologie
Din a (se) dezvinovăți.
Pronunție
- AFI: /dez.vi.no.və'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezvinovățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezvinovățire | dezvinovățiri |
| Articulat | dezvinovățirea | dezvinovățirile |
| Genitiv-Dativ | dezvinovățirii | dezvinovățirilor |
| Vocativ | dezvinovățire | dezvinovățirilor |
- acțiunea de a (se) dezvinovăți; cuvinte, argumente prin care cineva (se) dezvinovățește; dezvinuire, disculpare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online