deșeu
română
Etimologie
Din franceză déchet.
Pronunție
- AFI: /deˈʃew/
Substantiv
| Declinarea substantivului deșeu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | deșeu | deșeuri |
| Articulat | deșeul | deșeurile |
| Genitiv-Dativ | deșeului | deșeurilor |
| Vocativ | deșeule | deșeurilor |
- rest dintr-un material rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct pentru realizarea produsului respectiv.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online