proces
română
Variante
Etimologie
Din italiană processo, franceză procès < latină processus.
Pronunție
- AFI: /pro'ʧes/
Substantiv
| Declinarea substantivului proces | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proces | procesuri |
| Articulat | procesul | procesurile |
| Genitiv-Dativ | procesului | procesurilor |
| Vocativ | procesule | procesurilor |
- (jur.) acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni.
- succesiune de operații, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune.
- maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată
- A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva)
- A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut
- A-și face proces (e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online