rest

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă ρεστο (résto), franceză reste. Confer italiană resto, germană Rest.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rest
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rest resturi
Articulat restul resturile
Genitiv-Dativ restului resturilor
Vocativ restule resturilor
  1. ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămășiță.
  2. tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menționate anterior.
  3. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu monede ori cu bancnote reprezentând o sumă mai mare decât cea cuvenită.
  4. (mat.) număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență.
  5. parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul.


Traduceri

Referințe