diafaniza

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză diaphaniser.

Pronunție

  • AFI: /di.a.fa.ni'za/


Verb


Conjugarea verbului
(se) diafaniza
Infinitiv a (se) diafaniza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) diafanizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) diafanizeze
Participiu diafanizat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (rar) a deveni sau a facedevină diafan, străveziu; a (se) subția.


Traduceri

Referințe