dialectică

română

Etimologie

Din dialectic.

Pronunție

• AFI: /di.a'lek.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului dialectică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dialectică	dialectice
Articulat	dialectica	dialecticele
Genitiv-Dativ	dialecticei	dialecticelor
Vocativ	dialectico	dialecticelor

1. (în filozofia marxistă) teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului.
2. (în filozofia antică) artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr.
3. (în evul mediu) logică formală.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• decalcații

Referințe

• DEX '98 via DEX online