dibuială
română
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului dibuială | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dibuială | dibuieli |
| Articulat | dibuiala | dibuielile |
| Genitiv-Dativ | dibuielii | dibuielilor |
| Vocativ | dibuială | dibuielilor |
- dibuire.
- (fig.) lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online