lucrare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a lucra.

Pronunție

  • AFI: /lu'kra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
lucrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lucrare lucrări
Articulat lucrarea lucrările
Genitiv-Dativ lucrării lucrărilor
Vocativ lucrare lucrărilor
  1. acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
  2. (înv.) muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
  3. (concr.) lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
  4. studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
  5. (spec.) operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
  6. înfăptuire, realizare.
  7. (fig.) (rar) lucrătură.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A pune în lucrare = a începe executarea, a pune în practică


Traduceri

Anagrame

Referințe