Sari la conținut

dibuit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a dibui.

Pronunție

  • AFI: /di.bu'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
dibuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dibuit dibuite
Articulat dibuitul dibuitele
Genitiv-Dativ dibuitului dibuitelor
Vocativ dibuitule dibuitelor
  1. faptul de a dibui.


Traduceri

Anagrame

Referințe