dibuit

română

Etimologie

Din a dibui.

Pronunție

• AFI: /di.bu'it/

Substantiv

Declinarea substantivului dibuit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dibuit	dibuite
Articulat	dibuitul	dibuitele
Genitiv-Dativ	dibuitului	dibuitelor
Vocativ	dibuitule	dibuitelor

1. faptul de a dibui.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dubiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online