Sari la conținut

diftonga

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză diphtonguer.

Pronunție

  • AFI: /dif.tonˈɡa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) diftonga
Infinitiv a (se) diftonga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) diftonghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) diftongheze
Participiu diftongat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre vocale) a se transforma în diftong.
  2. (v.tranz.) a articula o vocală transformând-o în diftong.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe