disartria

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din disartrie.

Pronunție

  • AFI: /di.sarˈtri.a/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru disartrie.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină modernă < compus din dis- + greacă antică ἄρθρον (árthron, „articulație, încheietură”).

Pronunție

  • AFI: /dizarˈtria/


Substantiv

disartria f., disartrie pl.

  1. (med.) disartrie

Cuvinte derivate

Referințe