dischinezie

română

Etimologie

Din franceză dyscinésie.

Pronunție

• AFI: /dis.ki.ne'zi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului dischinezie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dischinezie	dischinezii
Articulat	dischinezia	dischineziile
Genitiv-Dativ	dischineziei	dischineziilor
Vocativ	dischinezie	dischineziilor

1. greutate în mișcări a unei persoane sau la mișcarea unui organ.

Cuvinte compuse

• dischinezie biliară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online