disciplina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză discipliner.

Pronunție

  • AFI: /dis.ʧi.pliˈna/


Verb


Conjugarea verbului
(se) disciplina
Infinitiv a (se) disciplina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) disciplinez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) disciplineze
Participiu disciplinat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe