disjunctiv

română

Etimologie

Din franceză disjonctif < latină disjunctivus.

Pronunție

• AFI: /dis.ʒunk'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului disjunctiv
	Singular	Plural
Masculin	disjunctiv	disjunctivi
Feminin	disjunctivă	disjunctive
Neutru	disjunctiv	disjunctive

1. care separă, care deosebește, care exclude; disjunct.

Cuvinte compuse

• propoziție disjunctivă
• conjuncție disjunctivă
• judecată disjunctivă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online