deosebi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din prefixul de- + osebi.

Pronunție

  • AFI: /de.o.se'bi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) deosebi
Infinitiv a (se) deosebi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) deosebesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) deosebească
Participiu deosebit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se diferenția (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel.
    Poate deosebi cu ușurință binele de rău.
  2. (v.tranz.) a da unei ființe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alții.
  3. (v.refl.) a se ridica deasupra (celorlalți); a se distinge, a se remarca, a se evidenția.
  4. (v.tranz.) a recunoaște un lucru sau o ființă dintre altele asemenea; a desluși, a discerne, a distinge.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe