dislocație

română

Etimologie

Din franceză dislocation.

Pronunție

• AFI: /dis.lo'ka.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului dislocație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dislocație	dislocații
Articulat	dislocația	dislocațiile
Genitiv-Dativ	dislocației	dislocațiilor
Vocativ	dislocație	dislocațiilor

1. (rar) dislocare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• diastolice
• dislocatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online