dislocare
Etimologie
Din a (se) disloca.
Pronunție
- AFI: /dis.lo'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dislocare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dislocare | dislocări |
| Articulat | dislocarea | dislocările |
| Genitiv-Dativ | dislocării | dislocărilor |
| Vocativ | dislocare | dislocărilor |
- acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online