dislocare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) disloca.

Pronunție

  • AFI: /dis.lo'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dislocare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dislocare dislocări
Articulat dislocarea dislocările
Genitiv-Dativ dislocării dislocărilor
Vocativ dislocare dislocărilor
  1. acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație.


Traduceri

Anagrame

Referințe