dispunere
Etimologie
Din a dispune.
Pronunție
- AFI: /dis'pu.ne.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dispunere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dispunere | dispuneri |
| Articulat | dispunerea | dispunerile |
| Genitiv-Dativ | dispunerii | dispunerilor |
| Vocativ | dispunere | dispunerilor |
- (rar) acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online