dispune
Aspect
Etimologie
Din franceză disposer < latină disponere (după pune).
Pronunție
- AFI: /dis'pu.ne/
Verb
Conjugarea verbului dispune | |
Infinitiv | a dispune |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dispun |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dispuie |
Participiu | dispus |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a hotărî, a decide; a ordona.
- (v.intranz.) a avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință.
- (v.intranz.) a ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge.
- (v.tranz.) a așeza într-o anumită ordine; a aranja.
- (v.refl.) a căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online