distemper
(English)
Etimologie
Din engleza medie distemp(e)ren, destempren < din franceza veche destremper sau latină târzie distemperare.
Pronunție
- AFI: /dɪs'tɛmpər/
Substantiv
distemper, (nenumărabil)
- (vet.) boala lui Carré
- tempera
- (înv.) stare maladivă
Sinonime
- 3: disease
Cuvinte derivate
Verb
| Conjugarea verbului to distemper | |
| Infinitiv | to distemper |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
distempers |
| Trecut simplu | distempered |
| Participiu trecut | distempered |
| Participiu prezent | distempering |