tulbura

română

Din latină *turbulare ( < turbare).

Conjugarea verbului tulbura
Infinitiv	a tulbura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tulbur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tulbure
Participiu	tulburat
Conjugare	I

(v.tranz.) a face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități.
Vinul s-a tulburat.
(v.refl.) (despre cer) a se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica.
(v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.
(v.refl. tranz.) (fig.) a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști.
(v.refl. tranz.) a (se) supăra foarte tare; a (se) mânia.
(v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.
(v.tranz.) (fig.) a incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni.