tulbura
Aspect
Variante
Etimologie
Din latină *turbulare ( < turbare).
Pronunție
- AFI: /tul.bu'ra/
Verb
Conjugarea verbului tulbura | |
Infinitiv | a tulbura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tulbur |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tulbure |
Participiu | tulburat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face ca un lichid să devină tulbure, să se umple de impurități.
- Vinul s-a tulburat.
- (v.refl.) (despre cer) a se acoperi de nori, a se întuneca; (despre vreme) a se posomorî, a se strica.
- (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde limpezimea, transparența, claritatea.
- (v.refl. tranz.) (fig.) a-și pierde sau a face să-și piardă liniștea; a (se) emoționa, a (se) îngrijora, a (se) neliniști.
- (v.refl. tranz.) a (se) supăra foarte tare; a (se) mânia.
- (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face să-și piardă judecata limpede, normală; a (se) întuneca.
- (v.tranz.) (fig.) a incomoda, a stingheri, a deranja, a stânjeni.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online