distih

română

Etimologie

Din franceză distique < latină distichon.

Pronunție

• AFI: /dis'tih/

Substantiv

Declinarea substantivului distih
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	distih	distihuri
Articulat	distihul	distihurile
Genitiv-Dativ	distihului	distihurilor
Vocativ	distihule	distihurilor

1. grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online